Ai (nevoie de) proporțiile ideale?
Litera „V” sau „Triunghiul frumuseții”
Complexitatea trăsăturilor feței o depășește pe cea a oricărei alte părți a corpului. Tocmai de aceea, este nevoie de multă migală, știință și artă chirurgicală pentru a realiza cu adevărat înfrumusețarea, împrospătarea și rejuvenarea unui chip cu ajutorul medicinei estetice. În practica mea chirurgicală, caut să găsesc mereu soluția cât mai naturală. Nu cred într-o perfecțiune artificială, ci în punerea în valoare a anumitor trăsături și în revenirea la o armonie pe care am „rătăcit-o”, poate, odată ce asupra noastră au acționat diverși factori.
Căutarea perfecțiunii, în toate aspectele ei, a fost mereu un subiect pasionant pentru ființa umană. Despre marea regină Cleopatra se spune că ar fi avut proporțiile ideale. Grecii considerau că fața umană conține mai multe „proporții divine” în care se regăsește ”numărul de aur”. În chirurgia plastică, există chiar o intervenție complexă numită profiloplastie prin care se dorește obținerea unui profil facial “aproape perfect”, o armonizare a feței în ansamblul ei.
Analiza esteticii faciale pe care medicina estetică o practică astăzi are la bază unele reguli, dintre care cea mai importantă este chiar “proporția divină” folosită de grecii antici. Acest tipar împarte fața în trei părți, între care se stabilește un raport de 1: 1,618 – proporția universală de perfecțiune. Prima treime, de la inserţia părului până la baza nasului, este egală cu 1, următoarele două treimi (de la baza nasului la vârful nasului, de la vârful nasului până la marginea inferioară a bărbiei) sunt egale cu 1,618.
Simetria și egalitatea nu sunt suficiente însă pentru a vorbi despre frumusețe în acest registru. Proporțiile echilibrate ale feței sunt acelea care ne influențează cel mai mult când percepem un chip ca fiind „frumos”. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, proporțiile feței se schimbă, mai ales în partea inferioară a feței. Cel mai adesea, treimea din mijloc are tendința de a descrește în lungime, determinând apariția unei distanțe mai mari între nas și buza superioară și o distanță mai mică între buza inferioară și bărbie.
Resorbțiile osoase, diminuarea țesutului adipos din zona mediană și superioară (bula lui Bichat) și acumularea acestuia în zona inferioară la nivelul mandibulei și bărbiei, pierderea elasticității pielii, mai ales la nivelul conturului mandibular, sunt cele care determină aceste transformări, creând o formă rectangulară a feței și modificând „triunghiul frumuseții”. Dar despre ce triunghi este vorba? Forma triunghiulară cu vârful în jos este asociată cu aspectul tânăr al chipului.
Medicii esteticieni au studiat îndelung procesul de îmbătrânire al feței, iar concluziile lor sunt că redistribuirea țesuturilor faciale în adâncime reprezintă punctul de plecare pentru modificările structurale ale trăsăturilor chipului. Astfel, scopul procedurilor estetice de rejuvenare ce redau frumusețea si aspectul tânăr al chipului, este de a readuce “triunghiul tinereții” la forma inițială și de a recrea forma literei ”V” a feței, semn al feminității și frumuseții.
Lista „proporțiilor de aur” este foarte lungă și se referă la fiecare segment al corpului. Eu însă o să mă mai opresc acum doar asupra proporțiilor buzelor, o temă la modă atunci când ne gândim la un schimbare de look. Canoanele vechi spun că lungimea buzelor ar trebui să fie egală cu distanța dintre irișii oculari. De asemenea, se consideră că buzele ar trebui să se afle la o treime de baza nasului și o treime de bărbie. Proeminența buzei depinde de adâncimea țesuturilor moi, de musculatură și dinți, dar și de structura osoasă a fiecăruia. În mod ideal, buza superioară este cu 2-3 mm mai proeminentă decât cea inferioară, iar aceasta din urmă este mai mare decât cea de sus. De aceea, în augmentarea buzelor ar trebui să existe un echilibru între volum și simetrie, neuitând nicio clipă de aspectul natural al buzelor. De asemenea, când se reface conturul buzelor este nevoie să se țină cont și de proporțiile nasului (la rândul ei, lățimea nasului ar trebui să fie egală cu distanța dintre sprâncene), dar și de ansamblul facial.